Mozaicul turnat de bunicul Gaga, în cartea vieții, a fost ros de vreme și pietricelele colorate cîndva frumos așezate s-au risipit în mulțimea grijilor de zi de zi.
Am strîns în pumn multe dintre ele și le caut locul. Nu e ușor, știu că au ceva comun dar pentru mine tot străine sunt.
Ceva însă le dă puterea să-și regăsescă locul. Încet, încet desenul reapare.
Asta mă face să trag speranța că munca mea nu a fost în zadar.
Aștept ecoul strădaniei depuse.
Azi au renăscut glasuri neștiute, nume scrise, date anonime.
Nu mi-a venit să cred când glasul necunoscut mi-a spus în telefon:
"Numele meu e Hillerin din Galați. Eu și cu tata te-am sunat să ne cunoaștem."
M-am repezit să pun pietricica în gaura mozaicului desenat în genealogia familiei. Aproape că e gata. Mă bucur ca și copilul ce-și termină jocul.
Aștept cu nerăbdare următorul telefon!
Deschideți ușa, poftiți la masă, împărțiți cu NOI gânduri și sentimente fiindcă împreună ne vom bucura mai bine.
Invitația mea este să umplem împreună spațiul editorial propus de asociație.