Mozaicul turnat de bunicul Gaga, în cartea vieții, a fost ros de vreme și pietricelele colorate cîndva frumos așezate s-au risipit în mulțimea grijilor de zi de zi.
Am strîns în pumn multe dintre ele și le caut locul. Nu e ușor, știu că au ceva comun dar pentru mine tot străine sunt.
Ceva însă le dă puterea să-și regăsescă locul. Încet, încet desenul reapare.
Asta mă face să trag speranța că munca mea nu a fost în zadar.
Aștept ecoul strădaniei depuse.
Azi au renăscut glasuri neștiute, nume scrise, date anonime.
Nu mi-a venit să cred când glasul necunoscut mi-a spus în telefon:
"Numele meu e Hillerin din Galați. Eu și cu tata te-am sunat să ne cunoaștem."
M-am repezit să pun pietricica în gaura mozaicului desenat în genealogia familiei. Aproape că e gata. Mă bucur ca și copilul ce-și termină jocul.
Aștept cu nerăbdare următorul telefon!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu